Ralph Nader: Psihologia Politică a Unui Perfecționist Puritan

Articolul original este disponibil pe crab.rutgers.edu

Ted Goertzel

Rutgers-Camden

Cititorii fideli ai revistei Clio’s Psyche vor găsi familiară istoria copilăriei lui Ralph Nader avându-i ca autori pe Peter Habenczius și Aubrey Immelman și intitulată “Privat de copilărie: Originea Spiritului de Dreptate a lui Ralph Nader” – aceasta a fost publicată în ediția din martie 2001. Mai multe detalii despre copilăria lui Nader sunt disponibile în câteva biografii publicate: una publicată de mamă sa în 1991- It All Happened in the Kitchen: Recipes for Food and Thought (în traducere, ”Totul s-a Întâmplat la Bucătărie: Rețete Pentru Gătit și Gândit”); dar și pe Internet, într-un articol scris de Annie Birdsong și intitulat Ralph Nader’s Childhood Roots (”Rădăcinile Copilăriei lui Ralph Nader”, http://squawk.ca/lbo-talk/0008/0394.html). Toate s-au bazat pe informații foarte limitate întrucât Nader pune un preț mare pe inviolabilitatea vieții sale private și nu a făcut publice multe amintiri din copilărie. 

Născut în 1934 într-un cuplu care a emigrat din Liban în Connecticut, Ralph mai avea două surori mai în vârstă dar și un frate mai mare ca el, care i-ar fi fost foarte apropiat. Părinții săi păreau ideali din multiple puncte de vedere: nu erau nepăsători la problemele societății, aveau un spirit civic puternic, realizau importanța unui mod de viață sănătos, conștientizau valoarea educației. Tatăl său, Nathra, l-a antrenat să gândească independent și lăuda mereu pe oamenii cu idei non-conformiste care aveau curajul să ia cuvântul la întâlnirile orășenești. Mama lui Ralph, Rose, le povestea copiilor istorii cu morală și pline de eroi ce întruchipau corectitudinea politică. Ea le dădea năut crud pe post de gustări în loc de ciocolată. [Biograful Justin Martin (Nader: Crusader, Spoiler, Icon.(”Nader: Cruciat, Obstacol Politic, Idol” Cambridge, MA: Perseus, 2002, p. 8) raportează că, oricând copiii Nader invitau pe cineva la vreo zi de naștere, Rose neapărat prepara un tort perfect – cu glazură din ciocolată, lumânări, decorațiuni. Dar totul era exclusiv pentru frumusețe. Înainte ca oricine să primească o porție, ea înlătura toată glazura cu cuvintele ”Nu vă doriți partea asta, nu-i așa?” 

Ca copil, Ralph niciodată nu s-a revoltat împotriva acestei educații ”impecabile”. Ca adult,   a trăit acea viața pe care părinții lui și-ar fi dorit-o pentru el. Conform spuselor acestuia, ”Eu am fost crescut pentru a aspira să avansez dreptatea ca cetățean activ, nu ca politician ales. Nu că asta ar fi împiedicat balotarea în alegeri. Pur și simplu, părinții mi-au cultivat o sete pentru dreptate socială care nu are etichetare partinică sau politică.” (Nader, Crashing the Party (”Distrugerea Partidului”), 2002, p. 18). El a absolvit Princeton și Harvard Law School, dar a evitat o carieră juridică obișnuită. În loc de aceasta, s-a devotat călătoriilor și jurnalismului, având succese foarte modeste până când un editor nu l-a ajutat să scrie Unsafe at Any Speed (”Periculos la Orice Viteză”, 1966), iar General Motors, în mod lamentabil, a angajat detectivi particulari care au primit însărcinarea să-l urmărească și să încerce să-l implice în afaceri sexuale ilicite. Scandalul produs l-a făcut o celebritate și a dus la un progres semnificativ în domeniul siguranței autovehiculelor și în economie. Nader a inventat mișcarea de protecție a consumatorilor ca o forță de transformare socială.

Este o istorie admirabilă și Ralph și-ar fi putut trăi restul vieții sale ca om de stat respectat  și unul din inițiatorii mișcării de protecție a consumatorului și a mediului înconjurător. S-ar fi putut domoli un pic căsătorindu-se și creându-și o familie. Dar Ralph nu a fost omul care să se odihnească pe laurii săi. El trăiește o viață austeră ca celibatar, fără timp pentru delectare cu luxurile vieții. Lucrează șapte zile pe săptămână, 18 ore pe zi împotriva demonului puternic care ne amenință pe noi toți: America Corporatistă. El nu este împotriva capitalismului întruchipat de micile afaceri, așa cum era și mica afacere a tatălui său din Connecticut (Highland Arms Diner). El este împotriva afacerilor care devin mari, de succes și se bucură din plin de roadele activității lor. 

Din punct de vedere psihologic, Nader este un exemplu remarcabil al tipului Compulsivului Puritan așa cum e descris de Theodore Millon și Roger Davis în Personality Disorders in Modern Life (”Tulburări de Personalitate în Lumea Modernă”, 2000). El este auster, cu un pronunțat sentiment al propriei superiorități morale, dogmatic, zelos, intransigent, indignat, critic, cu o moralitate necruțătoare. Teoreticieni psihanalitici ca Sandor Rado și Wilhelm Reich credeau că ”toți compulsivii resimt o ambivalență profundă între supunere și sfidare pe care o rezolvă fie prin sublimare, fie prin formarea sau transferul reacțiilor. Cei care sublimează acest conflict par a fi mai aproape de normalitate,  cei care transferă agresiunea par mai sadici, iar cei care reacționează puternic împotriva furiei lor interne achiziționează un sentiment de superioritate morală (Millon și Davis, Personality Disorders (”Tulburări de Personalitate”), p. 178). 

Nader poate fi atribuit în mod clar ultimei categorii.  Desigur, există multe lucruri pe această lume care merită critica noastră așa că, precum observă Millon și Davis, ”evaluarea finală a compulsivului puritan deseori are loc în raport cu partea baricadei de care se află acesta. Oratorul unei persoane este idiotul alteia.” Dar pe măsură ce Ralph Nader avansa în vârstă, originea inconștientă a comportamentului său devenea din ce în ce mai aparentă. 

Campaniile sale pentru siguranța autovehiculelor și sporirea kilometrajului în raport cu volumul de combustibil utilizat aveau sens și au rezultat în beneficii foarte apreciabile, dar din retorica sa devine clar că, din punct de vedere psihologic, acesta ducea o luptă sfântă împotriva ”industriei automobilistice nechibzuite și periculoase care avea în minte doar caii putere” (Nader, Party (”Partidul”) p. 8). Chiar și după ce a câștigat lupta, acesta a refuzat să se delecteze cu trofeele propriei victorii. Așa și nu și-a cumpărat niciodată un automobil, nici chiar un Volvo dotat cu Airbag și o carcasă dotată cu zonă de deformare, nici chiar un automobil hibrid Toyota Prius cu consum ridicol de combustibil. 

Afirmațiile sale precum că nu poate renunța la statutul de celibatar pur și simplu din cauza că este prea ocupat pentru a avea o familie nu par convingătoare. De fapt, el nu este administratorul activ al multor cauze pe care le-a inspirat, astfel ca Grupurile de Cercetare  de Interes Public din fiecare stat. Nu există niciun motiv obiectiv să credem că cauzele sale are fi suferit în mod dramatic dacă dedica ceva timp pentru viața personală. Millon și Davis afirmă că majoritatea Compulsivilor Puritani ”simt presiunea continuă a impulsurilor iraționale și respingătoare sexuale și de agresiune și adoptă un stil de viață ascetic și auster pentru a inhiba propriile impulsuri și fantezii întunecate” (Millon și Davis, Personality Disorders (”Tulburări de Personalitate”), p 178). Nader se încadrează bine în acest tipar, chiar dacă nu a împărtășit informații despre fanteziile și impulsurile sale interioare.

Persistența sa în a candida la funcția de președinte sugerează că necesitățile sale psihologice sunt mai puternice decât dorința sa de a-și avansa cauzele. Răspunsul său criticilor care sugerau că  candidatura sa a ajutat la alegerea lui George W. Bush în 2000 constă în învinuirea Partidului Democrat de faptul că ultimul nu a implementat întregul spectru de reforme promovat de Verzi. Din punct de vedere politic, compulsivul puritan devine perfecționistul puritan – activistul care refuză să accepte un succes modest prin susținerea unui candidat cu șanse reale de câștig. Crashing the Party (”Distrugerea Partidului”) este cartea lui Nader despre campania din anul 2000. Frica lui cea mai mare era că ar putea ceda unei invitații de a se alătura partidului, fiind astfel privat de obiectul furiei sale.

Copilăria lui Nader sugerează că chiar și cei mai liberali și bine intenționați părinți pot fi prea moraliști și obsedați de control. Un copil căruia nu i se permite nici să guste glazura de pe tort de ziua sa de naștere poate deveni un adult auster, care se auto-pedepsește și care, în mod regretabil, nu este în stare să se bucure de micile sau marile victorii pe care i le aduce viața. Mai mult ca atât, abordarea sa intransigentă îl poate face să compromită cauzele cărora s-a devotat cu atâta ardoare și îl fac de facto un aliat al oponenților săi înverșunați.
Dr. Ted Goertzel este Profesor de Sociologie la Rutgers în Camden, Cercetător Asociat al Forumului de Psihoistorie, dar și un autor prolific. Printre cărțile sale sunt Fernando Henrique Cardoso: Reinventing Democracy in Brazil (”Fernando Henrique Cardoso: Reinventând Democrația in Brazilia”, 1999), Linus Pauling: A Life in Science and Politics (”Linus Pauling: O Viață în Știință și Politică”,1995) și Turncoats and True Believers: The Dynamics of Political Belief and Disillusionment (”Transfugi și  Cei Devotați Ideilor: Dinamica Crezului Politic și a Deziluziei”,1992). În 2004, el a reînnoit și a coeditat  cartea părinților săi din 1962, Cradles of Eminence: Childhoods of More Than 700 Famous Men and Women (”Leagănul Eminenței: Copilăriile a Peste 700 Femei și Bărbați Celebri”). Prof. Goertzel poate fi contactat utilizând următoare adresă electronică <[email protected]>.